The knight who used to play chess with Death/ Cavalerul care juca șah cu Moartea/ 140-152

Abstract

Our study aims at describing Bergman’s masterpiece from 1957, namely „The seventh seal”. Throughout our article we wish to analyze the movie through the perspectives of Martin Heidegger, but mostly the ones of Søren Kierkegaard, because Bergman was influenced more by the Dane, than by the father of fundamental ontology. Alas, we will be trying to show how the knight „of faith” from the movie dwells in the category of the being towards death, using also some psychoanalytical concepts, borrowed from Freud, Jung and Lacan. The more consistent part of our analysis will focus on applying Kierkegaard’s concepts of the knight and the leap of faith, but also, we will be talking about angst, this fundamental affect, and namely, the form of anxiety in the face of the eternal, i.e. despair. We hope to find out that our knight of faith is searching for authenticity, mainly throughout his chess duel with Death, but also to underline the works of anxiety and despair, that lie in the soul of Antonius Block. We are considering also the fact that the metaphor of the chess duel vis-a-vis Death is emblematic of Heidegger’s notion of the being towards death. Kierkegaard’s concepts were also of great influence in other movies by Bergman, namely in the Winter’s light, where the main story is about a priest who loses his faith. We want to conclude with the fact that our humble attempt aims at showing that a many great concepts of Kierkegaard may be applied to Bergmanian filmography.

Rezumat

Articolul nostru își propune să descrie capodopera lui Bergman din 1957, intitulată “A șaptea pecete”. Pe parcursul articolului nostru dorim să analizăm filmul din perspectiva filosofiei lui Martin Heidegger, dar mai ales prin cea a lui Søren Kierkegaard, deoarece Berman a fost influențat mai degrabă de danez, decât de părintele ontologiei fundamentale. Prin urmare, noi vom încerca să arătăm cum cavalerul “credinței” din film sălășluiește în categoria ființei-întru-moarte, folosind de asemenea și concepte psihanalitice, împrumutate de la Freud, Jung și Lacan. Partea mai consistentă a analizei noastre se va focusa pe aplicarea conceptelor kierkegaardiene de cavaler și de salt al credinței, dar vom vorbi și de angoasă, acest afect fundamental, și mai ales, despre angoasa în fața eternului, i.e. disperarea. Noi sperăm a descoperi faptul că al nostru cavaler al credinței este în căutarea autenticității, în mare parte prin duelul de șah cu Moartea, dar de asemenea, să subliniem faptele anxietății și ale disperării, care sălășluiesc în sufletul lui Antonius Block. Noi considerăm, de asemenea, că metafora jocului de șah cu Moartea este emblematică pentru noțiunea heideggeriană de ființă-întru-moarte. Conceptele lui Kierkegaard au fost foarte influente și în alte filme bermaniene, cum ar fi în “Lumina iernii”, unde povestea principală este despre un preot care își pierde credința. Vrem să concluzionăm că încercarea noastră umilă țintește la a arăta că foarte multe concept kierkegaardiene pot fi aplicate în filmografia lui Bergman.